O cariera pe live care arata exact asa cum e – nu perfecta, pentru ca nu facem minuni.
Am inceput Unemployed, fara nici o licenta de antrenor, reputatie obscura, cu un singur scop: sa ajunge sa antrenez in El Clasico, Real Madrid vs Barcelona.
Inclusiv ligile au fost alese random, cate 4 de pe fiecare continent:
Oceania: Insulele Solomon, Papua Noua Guinee, Tuvalu, Fiji
Africa: Comoros, Lesotho, Algeria, Etiopia
Asia: Arabia Saudită, Bahrain, Bangladesh, Indonezia
America de Nord: El Salvador, Haiti, Belize, Barbados
America de Sud: Peru, Paraguay, Chile, Urguay
Europa: Bosnia, Finlanda, Elveția, Spania
Cum in El Clasico nu ajunge oricine, am setat ca obiectiv sa castig cel putin un trofeu (de preferat major, fie continental fie la nivelul unei prim ligi) pe fiecare continent.
Si uite asa, am ajuns in liga secunda din Haiti, la Racine, formatie aflata aproape de retrogradare in liga a 3-a.
Debutam cu o infrangere in deplasare, 2-0, la viitoarea campioana a seriei, Aigle Noir AC. Am obtinut o singura victorie si cateva egaluri, suficiente insa pentru salvarea de la retrogradare.
2 puncte peste linia retrogradarii si ne pregateam de un sezon in care speram ca vom termina undeva spre jumatatea clasamentului, poate cu ceva transferuri sa ne clasam aproape de primul loc, singurul promovabil.
Vine insa o oferta neasteptata: Aigle Noir AC, campioana seriei din care am facut parte, avand statutul de nou promovata in prima liga, este fara antrenor – am aplicat si, in mod surprinzator, au acceptat. Ajungem mai repede decat credeam in prima liga.
Misiune grea insa – suntem favoriti la retrogradare. Totusi, inceputul este fantastic – o singura infrangere in primele 10 etape, in care am obtinut si un 4-4 spectaculos cu cea mai buna echipa din Haiti, Violette, dupa ce ne-au condus cu 3-0 si 4-2.
Startul ne facea insa sa visam frumos, iar in pauza competitionala am reusit chiar si cateva transferuri pentru a intari echipa.
Realitatea insa avea sa ne loveasca din plin: 14 meciuri fara victorie in retur, din care 12 au fost infrangeri. Si nu usoare, ci cu scoruri de 5-0 sau 6-1 multe dintre ele.
Reusim totusi sa castigam ultimele 2 meciuri ale sezonului si terminam campionatul pe locul 12. Teoretic, ne-am indeplinit obiectivul. Practic…seria de 14 meciuri ne face sa ne gandim serios: merita sa ramanem la echipa? Este Aigle Noir locul potrivit unde putem castiga un trofeu?
In pauza dintre sezoane am refuzat o oferta din Comoros si am ramas la echipa, in ciuda faptului ca conducerea refuza sa plateasca niste cursuri de antrenor de care vom avea mare nevoie ca sa ajungem in El Clasico, asa cum ne-am propus.
Incepem totusi curatenia la echipa, scapand de jucatorii ce nu au valoare pentru prima liga din Haiti. In schimb reusim cateva transferuri interesante ale unor jucatori din Etiopia, clar cel putin de nivelul unei echipe din prima jumatate a clasamentului, dar si cativa jucatori autohtoni promitatori.
Jocul este clar imbunatatit. Pierdem prima etapa la limita, apoi obtinem doua victorii importante. Desi jocul este bun…intram intr-o noua serie de meciuri fara victorie.
8 partide la rand fara victorie, dar jocul este mult peste cel din stagiunea trecuta. Mai multe egaluri decat in seria neagra din sezonul anterior. 4meciuri in care am condus cu 2-0 si fie am facut egal, fie am pierdut.
Asta ne da de gandit – este locul potrivit pentru a ne atinge obiectivele? Reputatie obscura, fara cursuri de antrenor. Un proiect care este in crestere aici in Haiti, dar sa nu uitam – obiectivul este de a castiga cel putin un trofeu pe fiecare continent. Aici, la Aigle Noir, e clar: un trofeu nu este un obiectiv realizabil in urmatoarele 3-4 sezoane.
Scopul nu este sa facem un rebuild, asa ca neavand resursele necesare iar perspectiva unui trofeu fiind foarte indepartata, am decis sa parasesc echipa din Haiti. Am in palmares practic doua salvari de la retrogradare…dar niciun trofeu.
Bineinteles, aplic la multe echipe dar ofertele sunt putine. Pana cand, se iveste soarele: Marist FC, echipa din Insulele Solomon, ne ofera un contract pe 2 sezoane.
Oceania este un continent frumos ce trebuie bifat mai devreme sau mai tarziu. Iar Marist FC este o varianta foarte buna pentru castigarea unui trofeu – season preview ne claseaza pe locul 2, pozitie ce ne duce in Liga Campionilor.
Incepem ezitant, cu o infrangere cu 2-1 in fata celor de la Henderson Eels – tinem cont de faptul ca ei sunt favoriti la titlu, avand o cota de 1.55, fata de 9.50 (echipa de pe locul 2).
Etapa a doua este o adevarata drama: pierdem 1-4 acasa, intr-un meci in care eram favoriti si in care portarul nostru, Sanga, greseste la 3 din cele 4 goluri ale adversarilor.
Si totusi, povestea nu este doar despre cadere, ci si despre reveniri de poveste.
Nu doar ca echipa si-a revenit, dar are 8 victorii consecutive in toate competitiile – practic, de la seria de 8 meciuri fara victorie din Haiti ajungem la 8 victorii consecutive in Insulele Solomon.
Din 8 victorii, 6 sunt in campionat – toate cele 6 fara gol primit! Iar printre actorii principali este, bineinteles, portarul Sanga – cel care a gresit grav in etapa a doua, a primit o noua sansa si acum este unul jucatorii de top.
Si nu doar ca a primit sanse la echipa, ci si-a facut si debutul la nationala Insulelor Solomon. El, alaturi de alti doi jucatori ai nostri: fundasul Solomon Sale si mijlocasul William Komasi, cu ocazia competitiei numarul 1 a Oceaniei la nivel de nationala: Pacific Games.
Desi favoritele sunt de regula clar Noua Zeelanda, Fiji si Tahiti, s-a produs surpriza: Insulele Solomon, cu cei 3 jucatori de la noi integralisti in acest turneu, isi adjudeca trofeul.
Sunt doar semne bune in Oceania. Avem o echipa favorita la locul 2, victorii pe linie si jucatori cu mentalitate de campion, care deja stiu ce inseamna sa castigi un trofeu. Avem, practic, reteta succesului pentru primul trofeu si nu vrem sa renuntam la ea.
POVESTEA CONTINUA.