Stim deja ca titlul de campioana era adjudecat cu cateva etape inainte, dar ne lipsea din palmares Cupa din Tahiti.
Finala a fost una cu emotii din simplul fapt ca am avut 70% posesie, 36 de ocazii, xG2.07 (fata de 0.11 al adversarilor), 92% pase complete si am castigat doar cu 1-0 – am avut multe meciuri de genul in care s-a terminat egal sau am pierdut, dar pana la final am reusit sa tinem de scor si sa ne adjudecam trofeul.
FARA INFRANGERE IN TOATE COMPETITIILE DIN TAHITI
Singura infrangere din acest sezon a fost deplasarea din Cupa Frantei, unde am pierdut onorabil cu Caen. Asadar, cum am reusit sa ramanem fara infragere in acest sezon si sa luam titlul la fel cum o facea Arsenal acum 20 de ani?
In teorie, raspunsul e simplu. „Am terminat sezonul fara infrangere pentru ca nu am pierdut niciun meci.” – ok, dar cum?
Ei bine, si cu putina inspiratie si ceva noroc.
Campioni deja cu cateva etape inainte de final, primim vizita celor de la AS Central Sport despre care stim deja ca a fost singura echipa din Tahiti care a mai incercat sa se apropie putin de noi. Culmea, desi eram deja campioni, fix pentru acest meci am decis sa arunc in lupta cel mai bun prim 11 posibil.
Relaxarea unei echipe cu titlul deja in buzunar s-a vazut la noi. Daca in finala cupei nu am avut probleme, aici, desi am avut peste 21 de suturi fata de 4 ale adversarilor, ne vedem condusi din minutul 15.
Atacurile noastre sunt in zadar. Dominguez e deja cu gandul in vacanta sau la transferul ratat la Venezia. Timpul trece si deja ne gandim cum am dat cu piciorul sansei de a termina sezonul fara infrangere, dar am decis sa risc.
Cu Dominguez pe teren doar de forma, am decis sa ii dau ocazia sa arate ce poate unui pusti de 15 ani din academie, cel mai bun produs din ultimul Youth Intake: Heitz.
In minutul 75, eforturile sunt rasplatite.
Omul potrivit la locul potrivit. 1-1 final si iata cum un pusti de 15 ani ne ajuta la obtinerea unei mari performante.
2 FINALE JUCATE CU FRANTA U19
Am zis de la inceput ca perioada la nationala U19 a Frantei va fi de scurta durata, in incercarea de a imi creste reputatia si de a castiga Euro U19.
Dupa ce am trecut in preliminarii de Romania, Austria si Suedia U19, in asteptarea turneului final, pare ca mai jucam intr-o competitie: French Youth Invitational. Sigur, nu e o competitie de mare anvergura ci una mai mult amicala, dar e o ocazie buna sa testam lotul pentru Euro si de ce nu, sa castigam un trofeu la tineret chiar la noi acasa.
Am facut parte din grupa cu Algeria, Austria si Qatar U20, unde reusim victorii pe linie: 3-0 cu Austria, 7-1 cu Qatar si 4-2 cu Algeria, astfel ca mergem in semifinale. Acolo ne asteapta un adversar dificil: Coasta de Fildes. Meciul a fost unul echilibrat dar ne impunem cu 1-0, iar in finala vom intalni Columbia U20.
In fata a peste 12.000 de fani pe Stade de France, Columbia deschide scorul in minutul 27, dar egalam 11 minute mai tarziu. Imediat dupa pauza, Columbia preia conducerea din nou. Desi egalam 4 minute mai tarziu, in acelasi minut 50 Columbia inscrie pentru 3-2.
Atacam si spre final, in minutul 76, reusim din nou egalarea: 3-3!
In minutul 87 insa, Columbia preia conducerea pentru a 4-a oara in acest meci si de data asta nu mai avem timp sa revenim. Un turneu frumos, insa ratam trofeul in fata propriilor suporteri.
Trecem peste dezamagirea de la French Youth Invitational si ne pregatim pentru principalul obiectiv al acestei veri: Euro U19.
Picam in „Grupa Mortii”, alaturi de Italia, Norvegia si Spania, in timp ce in cealalta grupa joaca gazdele din Cehia, Croatia, Irlanda de Nord si Turcia.
Incepem cu o victorie de rasunet: 5-1 in fata Italiei, urmata de un 3-1 cu Norvegia si un 1-0 putin norocos cu Spania. In semifinale, gazdele din Cehia nu opun rezistenta si castigam cu 3-0, urmand sa ne reintalnim cu Spania in finala.
Cu siguranta o finala este cu totul altceva fata de meciul din grupa iar asta s-a vazut.
Spania deschide scorul in minutul 10, iar noi egalam 3 minute mai tarziu. In minutul 24, Spania preia din nou conducerea, dar egalam chiar inainte de pauza, in minutul 42. In minutul 61, Spania inscrie pentru 3-2. Pare ca istoria finalei cu Columbia se repeta….insa acum nu am mai avut forta sa egalam a treia oara. Spania castiga europeanul U19 iar noi pierdem 2 finale in decurs de o luna, in fix acelasi mod.
Nu stiu daca e dezamagitor ca am pierdut 2 finale intr-o luna sau e o evolutie pozitiva a lucrurilor, o experienta internationala de tinut minte. Ma tin de cuvant si pentru ca obiectivul nostru pe plan international este o nationala din Oceania, iar Pacific Games se apropie, renunt la postul de la U19.
Spania si Columbia, tineti minte, povestea nu s-a terminat. Ati castigat bataliile astea, dar va veni timpul revansei pentru mine.
Sa ne uitam insa si peste ce jucatori talentati am dat la Franta U19.
Xavier Jehl – desi are doar 16 ani, a fost portarul titular la nationala U19 in cele 2 turnee. Pare ca are un viitor destul de promitator…si tind sa cred ca ne vom reintalni.
Tylel Tati – fundas central al lui Nice de 19 ani, deja evaluat la 67 de milioane. Un jucator care deja cred ca poate face fata in principalele ligi ale Europei.
Baptiste Prevot este un jucator de doar 16 ani din academia lui Lyon, ce promite sa ajunga un mijlocas de talie mondiala.
Yanis Addich, de 18 ani, il gasiti in academia lui Strasbourg. A marcat 9 goluri la cele 2 turnee pe care le-am jucat, din pozitia de AMC (SS). Cu minutele potrivite si echipa ideala, sigur ajunge mare.
Alexis Vossah – un alt mijlocas, real, de 19 ani, ce are deja atribute de prima liga si este evaluat la peste 24 de milioane.
Hicham Leondard – un regen de 16 ani din academia lui PSG. Poate nu pare inca de clasa mondiala, dar sa nu uitam ca are doar 16 ani si clar are timp sa mai creasca. Pe mental ar trebui clar sa mai lucreze.
O experienta interesanta la nationale, dar acum incepem sezonul 3 si ne pregatim sa jucam in sfarsit in Liga Campionilor Oceaniei.
Mergem pe omogenitatea lotului deja alcatuit si facem un singur transfer notabil, din cauza plecarii lui Victor Hugo: paraguayanul Alberto Mongelos vine sa intareasca mijlocul terenului.
Si totusi, fix inainte de primul meci din Champions League, apare o situatie care ma pune pe ganduri.
Wellington Phoenix, echipa din Noua Zeelanda ce joaca in campionatul Australiei, rivala celor de la Auckland FC, ne cheama la interviu.
